despre Maia Sandu la Șezătoarea Moldovenească

Dragă Maia, bun venit la Șezătoarea Moldovenească!

Сегодняшний урок: зашивание пизды и рта крестиком (для начинающих).

***

Dragă Maia,

M-am trezit miercuri dimineață într-o țară unde viitorului președinte îi place să apuce femeile de puță.

Am decis să-mi amîn dezamăgirea pînă duminică. Pentru că poate… poate femeile #maiauoșansă.

Știam că nu vei câștiga. De cînd avem noi dreptul la libera alegere? Pentru că moldoveanul nu mai are libertatea nici macăr să-și aleagă chiloții care vin frumos împachetați în colete din Italia.

Însă de fiecare dată când apare oportunitatea de o schimbare, inima mea se agață ca o liană, începe a înflori pe această nădejde și pune în umbră propriul cinism. Poate… poate de data asta va fi altfel.

Poate nu te-au ales pentru că nu ai fost destul de maternă. Poate nu le-ai giugiulit destul egoul și nu ai reiterat cît de mare e pula lor?

Poate vocea ta e prea pițigăiată și ești dramatică (ca toate femeile, de altfel).

Может, потому, что ты истеричка, потому что женщина, Maia?

Poate pentru că nu ești măritată? Oare n-ai putut găsi un om gospodar în toți acești 40 și ceva de ani?

Poate pentru că nu ai copii? Cum poți da țîță la o țară întreagă, cînd n-ai dat țîță nici macăr la un singur prunc?

Сидела бы и не рыпалась. Ce poți ști tu despre politică, dacă nu știi nimic despre pelinci și polonice?

А если серьезно, nu vreau să-ți scriu despre cât ești de calificată, or confirm that your heart is in the right place. That’s not the point. That’s not my point.

Știu ce simți. Am fost și eu eliberată din funcție, odată, din motiv că nu am fost destul de maternă cu managerii-bărbați. Persoana care m-a eliberat din funcție era și ea femeie.

Mi-a zis că nu sunt o persoană călduroasă, că sunt o personalitate prea puternică și că intimidez bărbații din birou. Бедные.

Mi-a zis, cu lacrimi în ochi, că decizia nu reflectă propriile sale sentimente sau opinii și nu reflectă calitatea muncii mele. Но увы, bărbații au niorlăit – femeia a făcut.

Nu avem nevoie de bărbați să ne discrimineze, pentru că o facem și singurele. Macăr la acest capitol suntem independente.

Dacă aș fi fost bărbat, mi-ar fi turnat вискарь și m-ar fi așezat în capul mesei.

Dragă Maia, noi nu înțelegem feminismul pentru că nu am definit corect sexismul.

Toată lumea cunoaște terminologia conversației, dar nimeni nu-i înțelege argumentele.

Și nu ar fi prima dată când oamenii prost educați se dau cu părerea la subiecte despre care nu cunosc nici o pulă.

Sexismul e atunci când femeile sunt percepute drept comunale: ele trebuie să ajute grupul de oameni fără a fi remunerate pentru efort (gen salariu).

Sexismul e atunci când se crede că femeile sunt absente din cîmpul de muncă din motiv că nu sunt la fel de deștepte sau calificate ca bărbații. Că dacă ar fi deștepte și calificate ar fi angajate, nu?

Sexismul e atunci când o femeie care a crescut un copil e considerată mai respectată, importantă și împlinită decât o femeie care a crescut un business.

Și asta nu e tot.

Dacă nu ai făcut copii – you failed

Dacă v-ați despărțit (traducere pe moldovenească: Не сумела удержать мужика) – you failed

Dacă ești divorțată – you failed

Dacă nu ești căsătorită până la 25 de ani – you failed

Iar din moment ce femeile nu cer bărbații în căsătorie (încă), femeile trebuie să aștepte o cerere. Femeia trebuie să merite un inel, să demonstreze că e demnă de un inel. Iar tu, Maia, dacă încă nu ai inel, cred că nu l-ai meritat – you failed again.

Egalitatea nu înseamnă că o femeie trebuie să bată cuie, să sfredelească pereți și să schimbe roți la mașină. Давайте не будем мериться хуями, ведь так мы будем всегда проигрывать, потому что хуев у нас просто нет. (Numai huiuri în cap.)

Egalitate nu presupune că o femeie trebuie să facă ceea ce fac bărbații și invers. Egalitatea înseamnă că fiecare om e liber să aleagă ce vrea să facă și că are oportunitatea de a acționa respectiv.

Am 26 de ani. Nu am soț și nu am copii. Mă așez pe scări reci de beton și ridic greutăți.

Nu sunt maternă la lucru. În special atunci când lucrez cu niște copchii. Pentru că nu am fost angajată în rol de mamă.

Și nici tu n-ai fost.

Știi Maia, cînd eram în clasele primare și cei mari ne întrebau ce vreu să fim cînd creștem mari, băieții erau cei care ziceau că vor să devină președinți de țară.

Noi, fetele, nu ne aventuram să ne dorim același lucru pentru că nu credeam că e un vis disponibil nouă.

Vreau să-ți mulțumesc, Maia, că ai dăruit un vis fetițelor și un somn mai liniștit femeilor.